Direct de la producător
Livrare gratuită pe webshop
Livrare rapidă
Plată sigură
Direct de la producător
Calitatea imaginii termice nu este o singură valoare, ci rezultatul interacțiunii dintre rezoluție, optică/câmp vizual și, prin urmare, IFOV, NETD pentru contrast și focalizare pentru puncte de măsurare clare. Verificând sistematic acești patru factori, puteți compara realist modelele și puteți evita ca obiectele mici să fie măsurate ca fiind „prea mici” sau ca diferențele mici de temperatură să devină „invizibile”.
Rezoluția determină câte puncte de măsurare se află pe obiect; FOV/obiectivul determină cât de mare apare obiectul în imagine (și, prin urmare, IFOV la distanța de lucru); NETD determină dacă diferențele mici de temperatură devin vizibile ca tipar; focalizarea determină dacă informațiile despre temperatură sunt delimitate clar. În practică, IFOV este adesea condiția cea mai strictă: dacă obiectul nu este reprezentat suficient de mare, valorile NETD mai bune sau funcțiile suplimentare ajută prea puțin.
Rezoluția detectorului este adesea exprimată ca număr de pixeli. Aceasta descrie câte valori de temperatură sunt captate pentru fiecare imagine.
Rezoluția mai mare ajută atunci când obiectele sunt mici (de exemplu borne, conectori sau conexiuni PV mici) sau când siguranța ori accesul împiedică apropierea. Atunci se află mai mulți pixeli pe obiect, reducând efectele pixelilor amestecați.
Rezoluția ridicată nu înlocuiește optica și distanța potrivite: dacă sunteți prea departe sau utilizați un câmp vizual foarte larg, obiectul rămâne mic. Neclaritatea poate reduce și detectarea detaliilor.
Rezoluția ridicată nu înlocuiește optica și distanța potrivite: dacă sunteți prea departe sau utilizați un câmp vizual foarte larg, obiectul rămâne mic. În plus, neclaritatea poate reduce detectarea efectivă a detaliilor.
Câmpul vizual determină cât de mult din scenă vedeți simultan. Prin urmare, este un factor direct pentru a decide dacă scanați eficient suprafețe mari sau măriți obiectele mici.
Unghiul larg este util pentru prezentări generale ale clădirilor sau spații tehnice înguste. Dezavantajul este că obiectele mici apar mici.
Teleobiectivele ajută la reprezentarea mai mare a obiectelor mici de la o distanță mai mare. Acest lucru este deosebit de relevant în termografia electrică sau la instalații PV, când distanțele de siguranță ori accesibilitatea impun distanța.
IFOV descrie rezoluția geometrică: cât de mare este zona „văzută” de un pixel? Dacă această zonă este mai mare decât obiectul, pixelul măsoară obiectul și fundalul.
Un pixel mixt produce temperaturi mixte: imaginea poate indica un hotspot, dar valoarea nu este o valoare pură a obiectului. De aceea, temperaturile absolute ale obiectelor mici devin rapid înșelătoare.
Definiți dimensiunea obiectului.
Definiți distanța de lucru obișnuită.
Verificați dacă obiectul este suficient de mare în imagine (IFOV).
Dacă nu: reduceți distanța sau ajustați optica/rezoluția.
În practică sunt importante două noțiuni: IFOVgeo (cel mai mic obiect detectabil per pixel) și IFOVmeas (cel mai mic obiect a cărui temperatură poate fi măsurată fiabil). Regulă orientativă: IFOVmeas ≈ 3 × IFOVgeo. Pentru o măsurare exactă, obiectul trebuie să fie cu aproximativ 2–3× mai mare decât obiectul minim detectabil.
La o rezoluție spațială de 3,5 mrad și o distanță de măsurare de 1 m, un pixel corespunde unei lungimi de muchie de aproximativ 3,5 mm. Pentru valori fiabile ale temperaturii, obiectul măsurat trebuie să fie semnificativ mai mare de 3,5 mm (în practică: cel puțin aproximativ 2–3 pixeli lungime).
NETD descrie cât de fin pot deveni vizibile diferențele de temperatură sub formă de contrast.
În aplicațiile pentru clădiri, tiparele au adesea contrast redus, astfel încât NETD poate fi decisiv. În aplicațiile electrice, hotspoturile au de obicei contrast mai mare; aici, IFOV, focalizarea și parametrizarea (ε/RTC) sunt adesea principalele surse de eroare.
Focalizarea determină dacă informațiile despre temperatură sunt separate spațial în mod clar.
Neclaritatea estompează marginile și hotspoturile. În consecință, punctele de măsurare pot varia mai mult, mai ales la obiecte mici sau în zonele de delimitare.
Focalizarea manuală este avantajoasă când doriți să focalizați precis obiecte mici la o distanță definită. Metodele automate sunt comode, dar depind de contrastul scenei și de reflexii.
Bornă: criteriul este IFOV/focalizarea – trebuie să fie reprezentată suficient de mare și clară, altfel valoarea este mixtă. Fațadă: criteriul este adesea NETD/mediul – tiparele mici trebuie să fie vizibile prin contrast, iar condițiile limită trebuie să fie adecvate.
Verificați dacă software-ul/aplicația acceptă fluxul de documentare, apoi alegeți instrumentul de măsură potrivit.
Așteptăm cu nerăbdare să vă sprijinim cu expertiza noastră și soluțiile individuale.