Puțină istorie: termohigrograful.
Timp de multe decenii, termohigrografele au fost instrumentul preferat pentru documentarea climatului interior în muzee. Cu o configurație tehnică simplă și ușor de înțeles, acestea pot fi operate și întreținute de către personalul muzeului după un instructaj relativ scurt. Cu ocazia inspecțiilor regulate, o privire rapidă la tambur este suficientă pentru a stabili dacă condițiile climatice sunt în regulă. Cu toate acestea, acest avantaj poate deveni un dezavantaj, deoarece termohigrografele sunt relativ mari și, prin urmare, vizibile, motiv pentru care pot fi considerate drept exponate în anumite muzee. Mai mult, acestea necesită un efort de întreținere sporit. Hârtia pentru tamburul de înregistrare trebuie schimbată cu regularitate - zilnic, săptămânal sau cel puțin lunar, în funcție de setări. Bateriile pentru mecanismul ceasului și creioanele trebuie, de asemenea, schimbate cu regularitate.
Pentru documentarea pe termen lung, foile individuale ale termohigrografelor trebuie arhivate în mod adecvat. Date fiind aceste cerințe de întreținere regulată și dimensiunea lor, termohigrografele nu pot fi folosite peste tot, neavând loc în vitrine, de exemplu. Totodată, acestea sunt complet inadecvate pentru monitorizarea transportului deoarece sunt sensibile la vibrații și la schimbările de poziție. Nu în ultimul rând, problema costurilor revine din nou în prim plan. Costurile per punct de măsurare sunt relativ mari din cauza întreținerii anuale, chiar dacă prețul mare de achiziție poate fi repartizat pe mulți ani dată fiind longevitatea termohigrografelor.
Cerințe pentru data loggere în muzee
Având în vedere dezavantajele evidente ale termohigrografelor, data loggerele sunt folosite din ce în ce mai mult pentru monitorizarea climatului în muzee, începând cu anii 1990. După toți acești ani, am putea crede că există o gamă largă de data loggere perfecte special dezvoltate pentru muzee.
Din păcate, acest lucru nu este adevărat. În primul rând, deoarece aceste instrumente au fost, în general, dezvoltate pentru aplicații complet diferite și sunt frecvent utilizate „abuziv” în muzee. În al doilea rând, nu există o aplicație tipică pentru muzee. Cerințele pentru un data logger variază considerabil în cadrul unui muzeu.
Domenii de aplicare
Aici, instrumentele trebuie să fie discrete, să poată fi fixate în siguranță și să permită o monitorizare permanentă a climatului interior prin intermediul afișajului. Aceste ultime aspecte redau în totalitate funcția termohigrografelor. Pentru a îndeplini cele mai exigente cerințe privind designul, aplicabile zonei de expoziție, instrumentele ar trebui să fie, în mod ideal, „invizibile”. Aici instrumentul „folosit inadecvat” este deseori restricționat: Multe data loggere sunt complet inadecvate pentru mediul unui muzeu din cauza designului lor tehnic.
Acesta a fost doar un mic fragment. Doriți să aflați mai multe?
1. Puțină istorie: termohigrograful
2. Cerințe pentru data loggere în muzee
3. Data loggerele măsoară diferit: mai degrabă digital decât prin semnale analogice
4. Data loggerele măsoară diferit: precizie
5. Data loggerele pot face mai mult: alți parametri măsurați
6. Data loggerele pot face mai mult: alarme
7. Cum obținem datele?
8. Care sunt sistemele de operare și software-ul de care am nevoie?
9. De câtă memorie am nevoie?
10. Care este durată de viață a bateriei data loggerelor?
11. Este suficientă aria de acoperire wireless pentru muzeul meu?