Direct de la producător
Livrare gratuită pe webshop
Livrare rapidă
Plată sigură
Direct de la producător
Instrumentele de măsură a emisiilor măsoară concentrația componentelor gazelor de eșapament, cum ar fi O2 în % vol., CO, CO2, NOx sau SO2 în mg/m³, precum și conținuturile de praf din fluxul de gaze de eșapament, astfel încât operatorii să poată demonstra respectarea valorilor limită de emisie prevăzute de lege și să opereze instalațiile în mod eficient și ecologic. Ele constituie baza tehnică pentru înregistrarea, documentarea și demonstrarea reproductibilă a emisiilor în fața autorităților și a organelor de inspecție.
Un instrument de măsură a emisiilor este un sistem de măsurare care detectează, evaluează și furnizează poluanții gazoși sau particulați din gazele de eșapament în unități standardizate. De regulă, este compus din:
un dispozitiv de prelevare a probelor (de ex., sondă încălzită în fluxul de gaze de eșapament),
o unitate de condiționare a gazelor (de ex., condiționare, uscare, separare a prafului),
un analizor cu senzori sau trasee de măsurare adecvate,
o unitate de evaluare pentru afișarea, stocarea și documentarea valorilor măsurate.
Instrumentele de măsură a emisiilor sunt utilizate oriunde procesele de ardere sau procesele industriale eliberează gaze de eșapament – de exemplu în cazane și instalații de ardere, în industria cimentului, sticlei sau metalelor, precum și în centralele de cogenerare. Furnizează mărimi măsurate precum O2, CO, CO2, NOx, SO2 sau praf total în unități definite (de ex., mg/m3 la condiții standard) și creează astfel baza pentru o evaluare fiabilă a situației emisiilor.
În practică, utilizatorii pun frecvent întrebarea pentru ce este concret necesar un instrument de măsură a emisiilor. Răspunsul este simplu: fără valori măsurate fiabile, nu pot fi demonstrate valorile limită din reglementări precum a 13-a sau a 17-a BImSchV, directivele UE privind emisiile industriale sau cerințele specifice sectorului. Instrumentele de măsură a emisiilor acoperă acest decalaj dintre cerințele legale și funcționarea efectivă a unei instalații.
Pentru o înțelegere clară a măsurării emisiilor, distincția dintre emisii și imisii este esențială. Emisiile descriu substanțele eliberate dintr-o sursă – cum ar fi un coș de fum sau o țeavă de eșapament. Imisiile se referă la poluarea rezultată într-un loc specific, cum ar fi un punct de măsurare din vecinătatea instalației. Instrumentele de măsură a emisiilor se concentrează în general pe emisiile de la ieșirea gazelor de eșapament.
Mărimi măsurate tipice în măsurarea gazelor de eșapament sunt:
Oxigen (O2) în % vol. ca mărime de referință pentru evaluarea arderii,
Monoxid de carbon (CO) și dioxid de carbon (CO2) în mg/m3 sau % vol.,
Oxizi de azot (NO, NO2, rezumați ca NOx) în mg/m3,
Dioxid de sulf (SO2) în mg/m3,
Praf total sau praf fin în mg/m3.
O2 servește frecvent ca mărime de referință pentru a converti valorile de emisie la un conținut de oxigen definit și pentru a face comparabile diferite stări de funcționare. CO este considerat un indicator al arderii incomplete, în timp ce CO2 permite tragerea de concluzii privind conversia combustibilului. NOx și SO2 se află în centrul multor reglementări privind emisiile, deoarece contribuie semnificativ la acidifiere, formarea smogului și impacturile asupra sănătății. Măsurătorile de praf și particule sunt deosebit de relevante în industriile cu intensitate ridicată a prafului, cum ar fi cimentul, metalele sau sticla.
Exemplu practic: într-un cazan pe gaz, conținutul de O2 din gazele de eșapament este de obicei setat la un interval de aproximativ 3–5 % vol., pentru a obține un compromis între arderea completă și pierderile minime de gaze de eșapament. Dacă conținutul de O2 crește semnificativ, aceasta indică frecvent un exces de aer prea mare și, prin urmare, pierderi de eficiență.
Valorile măsurate de instrumentele de măsură a emisiilor sunt comparabile numai dacă unitățile și condițiile de referință sunt clar definite. În tehnica de măsurare a emisiilor, concentrațiile de gaz sunt adesea exprimate în mg/m3, raportate la:
o stare normală definită (de ex. 0 °C, 1013 hPa),
condiții de gaze de eșapament uscate sau umede,
un conținut de oxigen de referință (de ex. 3, 6, 11 sau 15 % vol. O2, în funcție de tipul instalației).
Standardele și ghidurile specifică modul în care trebuie aplicate aceste condiții de referință. În Germania și UE, de exemplu, Directiva privind emisiile industriale și implementările naționale precum a 13-a și a 17-a BImSchV definesc cerințele pentru metodele de măsurare, stările de referință și valorile limită de emisie pentru diferite tipuri de instalații. Instrumentele de măsură a emisiilor trebuie proiectate astfel încât să poată reprezenta metrologic aceste specificații – de exemplu prin corecții automate ale oxigenului de referință sau calculul valorilor gazului uscat.
Pentru utilizatori, aceasta înseamnă: la compararea valorilor măsurate, trebuie verificat întotdeauna la ce stare și la ce referință O2 se referă valorile mg/m3 indicate. Numai astfel pot fi comparate corect rezultatele măsurătorilor cu valorile limită și alte instalații.
Măsurătorile de emisii însoțesc întregul ciclu de viață al unei instalații – de la planificare și punere în funcțiune, prin funcționarea regulată, până la modificări sau scoatere din funcțiune. În funcție de fază, obiectivele și conceptul de măsurare diferă considerabil.
În faza de punere în funcțiune, accentul este pus pe configurarea procesului de ardere. Instrumentele de măsură a emisiilor mobile sunt utilizate pentru a optimiza parametrii arzătorului, a verifica valorile O2, CO și NOx și a aduce cazanul sau cuptorul într-o stare de funcționare stabilă și eficientă. În această fază se efectuează frecvent măsurători punctuale sau de campanie.
În funcționarea regulată, accentul se mută pe măsurători recurente sau continue. În funcție de cerințele legale și de dimensiunea instalației, se utilizează fie dispozitive mobile desfășurate regulat, fie sisteme de monitorizare a emisiilor stationare (Continuous Emission Monitoring Systems, CEMS). Acestea înregistrează valorile măsurate la intervale de minute sau secunde, formează medii de o jumătate de oră sau zilnice și documentează depășirile valorilor limită într-un mod rezistent la audit.
Înainte de modificări sau schimbări de combustibil, măsurătorile de emisii sunt utilizate pentru a evalua efectele asupra comportamentului emisiilor și respectarea valorilor limită. Măsurătorile de emisii bine documentate joacă, de asemenea, un rol central în audituri sau inspecții efectuate de autorități.
Instrumentele de măsură a emisiilor sunt un instrument central pentru traducerea obiectivelor de protecție a climei și a imisiilor în măsuri operaționale concrete. Ele fac posibil nu doar să se estimeze grosier emisiile, ci să fie susținute cu cifre fiabile și să se planifice măsuri pe această bază – de la optimizarea arderii și purificarea gazelor de eșapament până la trecerea la combustibili cu emisii mai reduse.
Din perspectiva operatorilor, instrumentele de măsură a emisiilor ajută la:
respectarea fiabilă a valorilor limită și evitarea amenzilor sau condițiilor,
optimizarea consumului de combustibil și reducerea astfel a costurilor,
crearea transparenței față de autorități și părțile interesate.
Din perspectivă de reglementare, datele de măsurare fiabile sunt o condiție prealabilă pentru verificarea eficacității limitelor de emisie și construirea cerințelor viitoare pe baza experienței reale. Combinația de metode de măsurare standardizate, instrumente de măsură adecvate și cerințe clare de documentare asigură că datele privind emisiile rămân fiabile pe perioade lungi de timp.
Așteptăm cu nerăbdare să vă sprijinim cu expertiza noastră și soluțiile individuale.